un vis

Adorm tarziu in noaptea rece
Cu gandul dus in visul tau
Trecura un ceas, trecura zece
Afara ninge tot mai rau

Pe cerul noptii trec pustii
Ganduri multe, necuprinse
As vrea sa cred ca poti veni
Din departarile invinse

Nu mai pot sa mai gandesc
Nici nu pot sa cred ca pot
Sa strig departe ca iubesc
Un vis, un gand care e mort

Unde sunt urmasii Romei. Unde sunt dacii cei viteji, cei mai puternici dintre traci. Unde sunt Mircea, Stefan, Mihai cei mult laudati si care descriu personalitatea acestui popor viteaz care a rezistat peste veacuri ca o oaza latina intr-un desert slav etc. Oare tot ce stim despre istoria noastra sunt doar minciuni sau acei urmasi ai Romei stau ascunsi (foarte bine ascunsi) prin desisul codrului frate cu noi si asteapta un imbold sa iasa si sa alunge tirania si hotia. Unde sunt acei oameni cu demnitate care mai au mandria de a fi roman, oare mai exista pe aceste meleaguri asa ceva sau aceasta tara a fost repopulata dupa disparitia misteriosa a bastinasilor care probabil au emigrat in Congo cu mult inainte ca aceasta ideea sa apara pe buzele noastre. Probabil asta e motivul pentru care cand rostim un loc unde am vrea sa plecam de aici acesta este Congo. Ma gandesc ca poate prin padurile care au mai ramas dupa defrisarile masive mai exista si romani care se vor trezi la realitatea, in ceasul de pe urma bineinteles, si-si vor decide singuri viitorul si vor face ca stramosii nostrii sa se simta mandri si ei macar o data in existenta noastra milenara.