Eu nu sunt cel pe care-l cauti

Si nici nu pot sa fiu asa

Caci eu voi fi mereu acolo.

Departe de inima ta

Departe dar mereu aproape 

De gandul tau 

De trupul tau

Pierdut in zi, gasit in noapte 

In pasiunea de-a trai

Pe cerul meu pustiu si rece
Nimic nu se misca
Nici nori negrii, nici stele aprinse
Nici inima nu mai batea

Cand deodata un fulger viu
A tresarit pe langa mine
O piatra rece s-a miscat
Si m-am trezit in apa ta

autoportret

Nu cred ca sunt diferit

Departe sunt mereu

De cel ce poate l-ai iubit

Si acum este ateu

As vrea sa cred ca sunt la fel 

Cu cel pe care l-ai vazut 

Si ai crezut ca este acel

Pe care acum tu l-ai pierdut

Si maine voi fi ca si azi

Sa nu crezi ca te uimesc
Cu gandul meu cel adormit
Eu sunt doar cel care am fost
Tu esti cea care a venit

Eu sunt acelasi ca si ieri
Pustiu in suflet adormit
Tu o naluca care pieri
Iar eu raman mereu lovit

Renasc

Sa mor,
E tot ce vreau, ca sa traiesc.
Pierdut in noapte.
Tarziu ma regasesc
In viata care a trecut.
In noapte care va venii
Sa nu te gandesti deloc,
La mine care am fost
Ci la mine ce voi fiii.

Rasarit

Intunericul ce mă-nconjoara
E in sufletul meu închis
Cu lanturi e legat sa moara
Ca ai sa vi te vad in vis

A mai trecut încă o noapte
Si te astept in zori de zi
Atent sa aud ale tale soapte
Si in departare când ai sa vi

Toamna ta

Mi-e frig
Si tremur in gandul meu
Caci sufletul in lipsa ta
E rece

Tremur
In vantul rece neincetat
Pe strazi pustie te tot strig
Dar nu ma auzi ca este frig

Renasc in dulcea nepasare

Si adorm cu gandul mereu trist

Distanta este tot mai mare 

Nici nu stiu de mai exist

Crezand ca vi am vrut sa plec

Si am plecat dar nu ai venit

Si am vrut o data sa mai trec

Pe acelasi drum eu am murit

Vad
Peste umarul tau gol
Ca natura verde ma-nconjoara
Si vii paraie curg la vale

Te ador
De mult, de cand te stiu
Cu flori albastre in privire
Si parul lin ca o cascada

Te chem acum
In noaptea rece fara luna
Si fum pustiu si focuri vii

Primus

Ma doare trupul
De somn si intuneric
Tresar doar la gandul
Ca totul este sferic

O lunga nepasare
De tot ce ma-nconjoara
Se intinde tot mai tare
S-o omor sau ma omoara?

ceata

Urcand pe dealul ce se inalta
In fata pasului pierdut
Te regasesc in umbra lunii
 S-a noptii celei ce a trecut

Pentru o clipa te-am zarit
Cu parul tau ce ma omoara
Cu glasul dulce si rarit
Si ochii negri ce ma-nfioara

Dar ai plecat cum ai venit
Ca o efemara ceata peste blocuri
Si m-ai lasat cum m-ai gasit
Cu inima rupta in zece locuri

Tresar,
In somnul vesnic
Alerg mereu la tine
Crezand ca noaptea e aproape
Dar vine cerul ce se stinge

Renasc
De dupa dealul cel pustiu
Intr-o alta lume
Fara tine langa mine

letargie

Trecute sunt ale mele ganduri
In primavara care vine
Pustiu renasc in putine randuri
Ma doare cand ma gandesc la tine

Vantul rece, care trece
Peste pieptul meu concav
Ma topeste cu abur rece
Nu mai vreau sa fiu bolnav

to be,or not to be

Sunt mort.
Nu sunt viu si nici nu pot.
Sa vin in jurul tau.
Ca sa traiesc in noaptea rece.

Sunt viu
Nu sunt mort si nici nu pot
Sa ma ridic din jurul tau
Ca sa traiesc pe cerul noptii

Unde esti?

Ma trezesc in noapte gandurilor tale
Sunt singur si te caut fara rost
Ma ridic incet dar mereu la vale
De 4 luni sunt tot in post

Departe esti de mine iar
Te caut dar nu te gasesc
Tai litere si foi din ziar
Ca sa-ti scriu cat te iubesc

dor de nori

Fulgi de roua cad pustii
Peste valea neputintei
La noapte sa ma trezesti cand vii
Din adormirea fiintei

Singuratic este gandul negru
Ce tresare intre valuri
Impreuna e un gol integru
De materie intre maluri

Revino dar de unde vii
Atunci cand sufletul te cheama
Cu bataia inimii sa fii
Pe dosul norului de-o seama.

Pastel

Vantul prin crengi uscate trece

Nu vrea nimeni sa asculte
Strigatul stins in ploaia rece
Gandurile vechi si multe

Adoarme noapte-n zori
Departe sunt de tine iar
Te rog acum ca sa cobori
Din amintirea mea

Se stinge cerul

Nu cred ca pot sa ma gandesc
Ca-n ochii tai nu sunt ai mei
Pe cerul tau nu stralucesc
Stelele mele calatoare

Vantul bate dinspre tine
Raul seaca intre maluri
Arde focul stins in mine
Pietre reci se pierd in valuri

Trairea unui prieten

Adorm in noapte
Vantul trece peste gandul de departe
Te chem in soapte
Si ma doare intr-o parte

E partea in care nu esti tu
Ci doar gandul ce te cheama
As vrea sa spun si da si nu
La strigatul tau Ia-ma

Trezeste-te din visul meu
Si alunga-ma pe mine
Din gandul  tau sa mor acum eu vreu
Ca sa fiu din nou cu tine

Tresar acum si tot stranut
Cu un gol ce ce ma-nprejoara
Nu e gandul ca te-am pierdut
Ci doar foamea ce ma omoara

un vis

Adorm tarziu in noaptea rece
Cu gandul dus in visul tau
Trecura un ceas, trecura zece
Afara ninge tot mai rau

Pe cerul noptii trec pustii
Ganduri multe, necuprinse
As vrea sa cred ca poti veni
Din departarile invinse

Nu mai pot sa mai gandesc
Nici nu pot sa cred ca pot
Sa strig departe ca iubesc
Un vis, un gand care e mort

Unde sunt urmasii Romei. Unde sunt dacii cei viteji, cei mai puternici dintre traci. Unde sunt Mircea, Stefan, Mihai cei mult laudati si care descriu personalitatea acestui popor viteaz care a rezistat peste veacuri ca o oaza latina intr-un desert slav etc. Oare tot ce stim despre istoria noastra sunt doar minciuni sau acei urmasi ai Romei stau ascunsi (foarte bine ascunsi) prin desisul codrului frate cu noi si asteapta un imbold sa iasa si sa alunge tirania si hotia. Unde sunt acei oameni cu demnitate care mai au mandria de a fi roman, oare mai exista pe aceste meleaguri asa ceva sau aceasta tara a fost repopulata dupa disparitia misteriosa a bastinasilor care probabil au emigrat in Congo cu mult inainte ca aceasta ideea sa apara pe buzele noastre. Probabil asta e motivul pentru care cand rostim un loc unde am vrea sa plecam de aici acesta este Congo. Ma gandesc ca poate prin padurile care au mai ramas dupa defrisarile masive mai exista si romani care se vor trezi la realitatea, in ceasul de pe urma bineinteles, si-si vor decide singuri viitorul si vor face ca stramosii nostrii sa se simta mandri si ei macar o data in existenta noastra milenara.